Doriți să plecați în străinătate împreună cu copilul, însă celălalt părinte refuză să își dea acordul? O asemenea situație poate apărea după divorț sau după separarea părinților și poate pune în pericol o vacanță deja planificată, o vizită la rude ori o altă deplasare importantă.
Refuzul celuilalt părinte nu înseamnă însă, în toate situațiile, că deplasarea copilului în străinătate devine imposibilă.
Atunci când acordul celuilalt părinte este necesar și acesta refuză să îl ofere, părintele interesat se poate adresa instanței pentru suplinirea acordului parental.
Este necesar acordul celuilalt părinte pentru ieșirea copilului din țară?
Ca regulă, atunci când un minor cetățean român călătorește în străinătate însoțit doar de unul dintre părinți, părintele însoțitor trebuie să prezinte declarația celuilalt părinte din care rezultă acordul pentru efectuarea călătoriilor în străinătate.
Declarația se autentifică în condițiile legii și poate fi dată pentru o perioadă de cel mult 3 ani.
Este important de știut că divorțul părinților nu înlătură automat necesitatea acordului.
Dacă, după divorț, autoritatea părintească este exercitată în comun, faptul că locuința copilului a fost stabilită la mamă sau la tată nu înseamnă, prin el însuși, că acel părinte poate pleca în orice situație cu minorul în străinătate fără acordul celuilalt.
Ce se întâmplă dacă celălalt părinte refuză să dea declarația?
În practică, refuzul poate avea cauze foarte diferite.
Uneori există un motiv concret de îngrijorare cu privire la deplasarea copilului. Alteori, acordul este refuzat pe fondul conflictelor existente între foștii soți sau între părinții care nu mai locuiesc împreună.
Dacă părinții nu ajung la o înțelegere, instanța poate fi sesizată pentru a soluționa neînțelegerea și pentru suplinirea acordului celuilalt părinte, dacă măsura solicitată corespunde interesului superior al copilului.
Cu alte cuvinte, refuzul unui părinte nu reprezintă neapărat un „veto” definitiv asupra deplasării minorului.
Ce înseamnă suplinirea acordului parental?
Prin cererea adresată instanței, părintele solicită ca instanța să permită efectuarea demersului pentru care era necesar acordul celuilalt părinte.
Instanța nu acordă însă permisiunea în mod automat.
Aceasta va analiza situația concretă a copilului și motivele pentru care este solicitată deplasarea, precum și susținerile ambilor părinți.
În funcție de împrejurările cauzei, pot prezenta importanță, printre altele:
- scopul deplasării;
- destinația;
- perioada în care copilul va fi plecat;
- condițiile de transport și cazare;
- persoana împreună cu care va călători minorul;
- relația copilului cu fiecare dintre părinți;
- existența unor bilete, rezervări sau invitații;
- existența unui eventual risc ca minorul să nu mai fie readus în România;
- motivele concrete pentru care celălalt părinte se opune călătoriei.
Criteriul esențial rămâne interesul superior al copilului.
Se poate solicita suplinirea acordului prin ordonanță președințială?
Atunci când există o situație urgentă, suplinirea acordului parental poate fi solicitată, în condițiile prevăzute de lege, pe calea ordonanței președințiale.
Caracterul urgent trebuie însă analizat în fiecare caz în parte.
De aceea, dacă deplasarea este deja planificată, este recomandabil ca demersurile juridice să nu fie lăsate pentru ultimele zile înaintea plecării.
Simplul fapt că au fost cumpărate bilete de avion nu garantează admiterea unei cereri. Instanța va analiza ansamblul împrejurărilor și interesul copilului.
Ce documente pot fi utile?
Documentele necesare diferă în funcție de situația concretă, însă pot fi relevante:
- certificatul de naștere al copilului;
- actele de identitate;
- hotărârea de divorț, dacă este cazul;
- hotărârea prin care s-au stabilit locuința minorului și modalitatea de exercitare a autorității părintești;
- biletele sau rezervările pentru călătorie;
- dovada cazării;
- invitații sau alte documente din care rezultă scopul deplasării;
- înscrisuri din care rezultă perioada și destinația;
- conversații sau alte dovezi din care rezultă solicitarea acordului și refuzul celuilalt părinte.
În funcție de circumstanțe, pot fi necesare și alte probe.
Dacă sunt divorțat(ă) și copilul locuiește cu mine, mai am nevoie de acord?
Aceasta este una dintre confuziile frecvente.
Stabilirea locuinței copilului la unul dintre părinți nu este același lucru cu exercitarea exclusivă a autorității părintești.
Dacă autoritatea părintească este exercitată în comun, regula privind acordul celuilalt părinte pentru călătoria minorului continuă să fie relevantă.
În schimb, situația este diferită atunci când părintele însoțitor dovedește, printr-o hotărâre judecătorească definitivă, că exercită singur autoritatea părintească.
De aceea, înainte de inițierea unei proceduri judiciare, trebuie verificat exact ce prevede hotărârea existentă referitor la copil.
Există situații în care declarația celuilalt părinte nu este necesară?
Da. Legea prevede anumite situații în care ieșirea minorului din România se poate realiza fără declarația celuilalt părinte.
De exemplu, există reguli speciale atunci când părintele însoțitor exercită singur autoritatea părintească, când celălalt părinte este decedat sau atunci când minorul are domiciliul ori reședința în străinătate și se deplasează în statul respectiv, cu îndeplinirea condițiilor legale.
Există, de asemenea, excepții pentru anumite deplasări justificate de tratament medical, studii sau concursuri oficiale, în condițiile prevăzute de lege.
Prin urmare, înainte de formularea unei cereri de suplinire a acordului este important să se verifice dacă, în situația concretă, acordul celuilalt părinte este într-adevăr necesar.
Mai este necesară declarația dacă mergem într-o țară din Spațiul Schengen?
Faptul că destinația este într-un stat din Spațiul Schengen nu înseamnă că regulile privind călătoria minorilor au dispărut.
Condițiile prevăzute de legislația română pentru ieșirea din țară a cetățenilor români minori continuă să fie aplicabile.
Prin urmare, înaintea unei călătorii cu minorul este recomandată verificarea documentelor necesare chiar dacă deplasarea are loc, de exemplu, într-un alt stat Schengen.
Celălalt părinte poate refuza pur și simplu?
Un părinte poate avea motive legitime pentru a se opune unei anumite deplasări, iar acestea trebuie analizate în concret.
În același timp, existența unui conflict între părinți nu ar trebui să transforme automat călătoria copilului într-un instrument al conflictului dintre adulți.
Atunci când părinții nu pot ajunge la o soluție, instanța este cea care va aprecia dacă deplasarea solicitată este în interesul copilului și dacă sunt îndeplinite condițiile pentru suplinirea acordului.
Ce este de făcut dacă plecarea se apropie?
Dacă aveți deja stabilită data plecării și celălalt părinte refuză să își dea acordul, este util să clarificați cât mai repede:
- dacă declarația celuilalt părinte este necesară în situația dumneavoastră;
- ce prevede hotărârea referitoare la autoritatea părintească și locuința copilului;
- dacă există temei pentru solicitarea suplinirii acordului;
- ce procedură judiciară este adecvată situației;
- ce documente trebuie depuse pentru a demonstra scopul și condițiile călătoriei.
Timpul poate avea o importanță deosebită atunci când există bilete cumpărate și o dată fixă a deplasării.
Concluzie
Refuzul celuilalt părinte de a semna declarația necesară pentru călătoria copilului în străinătate nu înseamnă întotdeauna că deplasarea trebuie anulată.
În situațiile în care acordul este necesar și părinții nu reușesc să ajungă la o înțelegere, poate fi solicitată instanței suplinirea acordului parental, urmând ca aceasta să decidă prin raportare la circumstanțele concrete și la interesul superior al copilului.
Fiecare situație are însă particularitățile sale, motiv pentru care este importantă verificarea hotărârilor existente, a scopului deplasării și a documentelor disponibile înainte de inițierea procedurii.
Dacă vă aflați într-o astfel de situație și celălalt părinte refuză acordul pentru ieșirea copilului din țară, puteți solicita o consultație juridică pentru analizarea situației concrete și a posibilității de a cere instanței suplinirea acordului parental.