Soțul amenință că îmi ia copilul dacă divorțez. Este posibil? | Avocat divorț Târgu Mureș
2026-09-09
Cum recuperez o datorie fără contract? Dovezi și soluții legale
2026-10-07

Fostul soț nu îmi lasă copilul. Ce pot face? Avocat Mureș program vizită minor

2026-09-14

Una dintre cele mai dificile situații apărute după divorț sau despărțire este aceea în care unul dintre părinți nu îi mai permite celuilalt să vadă copilul. Refuzul poate lua diferite forme: copilul nu este predat la data stabilită, programul de vizitare nu este respectat, întâlnirile sunt amânate în mod repetat sau comunicarea dintre copil și celălalt părinte este împiedicată.

Dacă vă aflați într-o asemenea situație în Târgu Mureș sau județul Mureș, este important să știți că simplul fapt că minorul locuiește cu celălalt părinte nu înseamnă că acesta poate decide discreționar dacă și când vă puteți vedea copilul.

Legea protejează dreptul copilului de a menține relații personale cu ambii părinți, iar atunci când părinții nu ajung la o înțelegere există posibilitatea sesizării instanței.

Fostul soț sau fosta soție poate să îmi interzică să văd copilul?

Ca regulă, nu.

Potrivit art. 401 alin. (1) Cod civil, părintele separat de copil are dreptul de a avea legături personale cu acesta.

Mai mult, potrivit art. 17 alin. (1) din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, copilul are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu părinții săi.

Așadar, trebuie făcută o distincție importantă: dreptul de a menține relațiile personale nu este numai un drept al părintelui, ci și un drept al copilului.

De asemenea, art. 18 alin. (3) din Legea nr. 272/2004 stabilește expres obligația părintelui la care locuiește copilul de a sprijini menținerea relațiilor personale ale acestuia cu celălalt părinte.

Prin urmare, faptul că locuința copilului a fost stabilită la mamă sau la tată nu îi conferă acelui părinte un drept absolut de a-l exclude pe celălalt din viața minorului.

Nu am un program de vizitare stabilit. Ce pot face?

Aceasta este una dintre situațiile întâlnite frecvent după separarea părinților.

Dacă nu există o hotărâre prin care să fi fost stabilit un program de legături personale cu minorul, iar părinții nu reușesc să ajungă la o înțelegere, se poate solicita instanței stabilirea unui asemenea program.

Potrivit art. 401 alin. (2) Cod civil, în caz de neînțelegere între părinți, instanța de tutelă decide cu privire la modalitățile de exercitare a dreptului părintelui separat de copil de a avea legături personale cu acesta.

În mod similar, art. 17 alin. (4) din Legea nr. 272/2004 prevede că, în caz de neînțelegere între părinți, instanța stabilește programul de relații personale ținând cont de circumstanțele concrete ale copilului și ale familiei.

Analiza competenței instanței trebuie făcută în funcție de situația concretă, inclusiv de domiciliul minorului.

Ce poate cuprinde programul de vizitare a copilului?

În limbaj uzual se folosește frecvent expresia „program de vizită” sau „program de vizitare”, însă legea utilizează conceptul mai larg de relații personale cu minorul.

Potrivit art. 18 alin. (1) din Legea nr. 272/2004, relațiile personale se pot realiza prin mai multe modalități, printre care:

  • întâlniri ale copilului cu părintele;
  • vizitarea copilului la domiciliul său;
  • găzduirea copilului pentru o perioadă determinată;
  • corespondență sau alte forme de comunicare cu minorul;
  • transmiterea unor informații privind copilul;
  • întâlniri într-un loc neutru, atunci când situația o impune.

Astfel, un program de legături personale cu minorul poate cuprinde, în funcție de caz, weekenduri, anumite zile din timpul săptămânii, perioade din vacanțele școlare, sărbători, zile de naștere, precum și comunicarea telefonică sau prin mijloace online.

Nu există însă un program standard care să se aplice automat tuturor familiilor.

Cum stabilește instanța programul de legături personale?

Instanța nu ar trebui să stabilească programul în funcție de dorința unuia dintre foștii soți, ci pornind de la interesul superior al copilului.

Potrivit art. 17 alin. (4) din Legea nr. 272/2004, sunt avute în vedere, între altele:

  • vârsta copilului;
  • nevoile sale de îngrijire și educare;
  • intensitatea legăturii afective dintre copil și părintele la care nu locuiește;
  • comportamentul acestui părinte;
  • existența unei situații de înstrăinare părintească;
  • celelalte împrejurări relevante ale cauzei.

Prin urmare, programul potrivit pentru un copil foarte mic poate fi diferit de cel stabilit pentru un copil de vârstă școlară sau pentru un adolescent.

Am deja o hotărâre, dar fostul soț nu respectă programul de vizitare

Situația devine mai serioasă atunci când există deja o hotărâre judecătorească privind programul de legături personale, dar aceasta nu este respectată.

De exemplu, părintele se prezintă pentru preluarea copilului în weekendul stabilit prin hotărâre, însă celălalt părinte refuză predarea minorului.

Într-o asemenea situație, este recomandabil ca refuzurile să poată fi probate.

Pot deveni relevante, în funcție de împrejurări, conversațiile scrise dintre părinți, mesajele prin care este refuzată predarea copilului, corespondența electronică și alte mijloace de probă admise de lege.

În funcție de situația concretă, poate fi analizată inclusiv executarea silită a hotărârii privind minorul, procedură pentru care Codul de procedură civilă conține dispoziții speciale.

Este important însă ca fiecare caz să fie analizat individual, deoarece măsurile juridice adecvate diferă în funcție de hotărârea existentă și de comportamentul părinților.

Se poate solicita monitorizarea relațiilor personale cu copilul?

Da.

Aceasta este o posibilitate importantă prevăzută de Legea nr. 272/2004.

Potrivit art. 18 alin. (5), atunci când unul dintre părinți împiedică sau afectează negativ relațiile personale ale copilului cu celălalt părinte prin nerespectarea programului stabilit de instanță sau convenit de părinți, poate fi solicitată monitorizarea relațiilor personale cu copilul pentru o perioadă de până la 6 luni.

Conform legii, monitorizarea poate permite reprezentanților serviciului competent să asiste inclusiv la preluarea copilului, la vizite și la înapoierea acestuia.

Această procedură poate prezenta interes inclusiv din perspectivă probatorie atunci când refuzurile sunt repetate.

Poate exista și răspundere penală dacă un părinte împiedică în mod repetat legăturile cu copilul?

În anumite împrejurări, situația poate depăși sfera unui simplu litigiu civil.

Art. 379 Cod penal, intitulat „Nerespectarea măsurilor privind încredințarea minorului”, reglementează anumite conduite referitoare la reținerea minorului și la împiedicarea repetată a legăturilor personale.

În particular, art. 379 alin. (2) sancționează, în condițiile prevăzute de textul legal, împiedicarea în mod repetat a unui părinte de a avea legături personale cu minorul, în condițiile stabilite de părți sau de organul competent.

Același articol prevede că acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Existența unui conflict între părinți sau un refuz izolat nu trebuie însă confundate automat cu existența unei infracțiuni. Îndeplinirea condițiilor răspunderii penale trebuie analizată în raport cu circumstanțele fiecărui caz.

Ce pot face concret dacă celălalt părinte nu îmi lasă copilul?

Soluția juridică depinde în primul rând de situația în care vă aflați.

Dacă nu aveți un program stabilit, poate fi necesară formularea unei cereri pentru stabilirea programului de legături personale cu minorul.

Dacă aveți deja o hotărâre, dar aceasta nu este respectată, trebuie analizate modalitățile legale prin care hotărârea poate fi pusă efectiv în executare.

Dacă împiedicarea relației cu minorul este repetată și sistematică, pot deveni relevante și celelalte mecanisme prevăzute de Legea nr. 272/2004 sau, în situațiile prevăzute expres de lege, dispozițiile Codului penal.

Din acest motiv, înainte de alegerea procedurii este utilă analizarea hotărârilor deja pronunțate, a programului existent și a probelor privind refuzurile celuilalt părinte.

Avocat program de vizitare minor în Târgu Mureș

Litigiile privind copiii sunt printre cele mai sensibile cauze de dreptul familiei. O cerere privind stabilirea sau respectarea programului de legături personale cu minorul trebuie construită pornind de la situația concretă a copilului și de la probele disponibile.

Dacă vă confruntați în Târgu Mureș sau județul Mureș cu refuzul fostului soț sau al fostei soții de a permite relațiile personale cu copilul, puteți solicita o consultație juridică pentru analizarea situației și identificarea demersului legal adecvat.


Dreptul familiei | Divorț | Minori | Program de legături personale | Autoritate părintească

Prezentul articol are caracter informativ general și nu reprezintă consultanță juridică individualizată.

Cu toții merităm o protecție juridică adecvată.

Fie că te confrunți cu o problemă punctuală sau ai nevoie de sprijin juridic pe termen lung, sunt aici să te ascult și să îți ofer soluții clare, argumentate legal și adaptate nevoii tale reale.