„Dacă divorțezi, îți iau copilul.”
Este una dintre amenințările care pot apărea într-o relație ajunsă în pragul divorțului și, pentru un părinte, poate fi un motiv real de teamă. Multe persoane ajung să amâne divorțul pentru că se tem că celălalt soț are venituri mai mari, o locuință mai bună sau pur și simplu susține că „va câștiga copilul”.
Poate însă unul dintre soți să decidă pur și simplu că, după divorț, copilul va rămâne cu el?
În principiu, nu. Faptul că unul dintre părinți amenință că „va lua copilul” nu îi conferă niciun drept suplimentar. Atunci când părinții nu se înțeleg, aspectele referitoare la copil sunt stabilite de instanță, având în vedere interesul superior al minorului.
Dacă vă aflați în Târgu Mureș sau județul Mureș și vă gândiți la divorț, este important să cunoașteți diferența dintre autoritatea părintească, locuința copilului și programul de legături personale.
Poate soțul să îmi ia copilul dacă eu cer divorțul?
Simplul fapt că unul dintre soți introduce cererea de divorț nu reprezintă un motiv pentru pierderea drepturilor părintești și nici pentru stabilirea automată a locuinței copilului la celălalt părinte.
Potrivit art. 396 Cod civil, instanța de tutelă hotărăște, odată cu pronunțarea divorțului, asupra raporturilor dintre părinții divorțați și copiii lor minori, ținând seama de interesul superior al copiilor, de concluziile raportului de anchetă psihosocială și, dacă este cazul, de învoiala părinților.
Prin urmare, întrebarea relevantă pentru instanță nu este „cine a cerut divorțul?”, ci care este soluția care corespunde interesului superior al copilului.
Acest principiu este consacrat și de art. 2 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, interesul superior al copilului prevalând în toate demersurile și deciziile care îl privesc.
Cine primește „custodia” copilului după divorț?
În limbajul obișnuit se folosește foarte des expresia „custodia copilului”. Din punct de vedere juridic, trebuie însă să facem distincție între:
- exercitarea autorității părintești;
- stabilirea locuinței copilului;
- programul de legături personale cu părintele separat de copil;
- contribuția fiecărui părinte la cheltuielile de creștere și educare a minorului.
Potrivit art. 397 Cod civil, regula este că, după divorț, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinți, dacă instanța nu hotărăște altfel.
Așadar, divorțul nu înseamnă că unul dintre părinți „primește copilul”, iar celălalt își pierde automat drepturile.
Copilul rămâne automat la mamă după divorț?
Nu.
Legea nu stabilește o regulă potrivit căreia copilul trebuie să locuiască automat cu mama după divorț.
În egală măsură, nici tatăl nu poate obține stabilirea locuinței copilului la el doar pentru că are venituri mai mari sau pentru că amenință că va solicita acest lucru în instanță.
Potrivit art. 400 Cod civil, în lipsa unei înțelegeri între părinți sau dacă înțelegerea acestora este contrară interesului superior al copilului, instanța stabilește locuința copilului minor.
Prin urmare, nici mama, nici tatăl nu au un drept automat de a obține stabilirea locuinței copilului la ei. Instanța va analiza situația concretă a familiei și, înainte de toate, interesul copilului.
Ce analizează instanța atunci când decide unde va locui copilul?
Într-un divorț cu minori, conflictul personal dintre soți nu ar trebui confundat cu interesul copilului.
Potrivit Legii nr. 272/2004, la determinarea interesului superior al copilului sunt avute în vedere mai multe elemente, printre care:
- nevoile de dezvoltare fizică, psihologică, de educație și sănătate ale copilului;
- securitatea și stabilitatea acestuia;
- opinia copilului, în funcție de vârstă și gradul său de maturitate;
- istoricul copilului;
- capacitatea părinților de a răspunde nevoilor concrete ale minorului;
- menținerea relațiilor personale cu persoanele față de care copilul a dezvoltat relații de atașament.
În plus, potrivit art. 396 Cod civil, instanța ține seama și de concluziile raportului de anchetă psihosocială.
De aceea, într-un proces pot deveni relevante aspecte precum persoana care s-a ocupat efectiv de copil, mediul în care acesta trăiește, stabilitatea sa, relația cu fiecare părinte și capacitatea fiecărui părinte de a răspunde nevoilor minorului.
Contează că eu am introdus divorțul?
În sine, nu.
Faptul că mama sau tatăl introduce cererea de divorț nu constituie un motiv pentru ca acel părinte să piardă copilul.
Introducerea unei acțiuni de divorț reprezintă exercitarea unui drept.
Prin urmare, afirmația:
„Dacă tu ceri divorțul, eu voi primi copilul.”
nu reflectă modul în care instanța stabilește măsurile privind minorul.
Instanța trebuie să analizeze situația copilului și a fiecărui părinte prin raportare la interesul superior al minorului.
Dacă soțul câștigă mai mult decât mine, poate să îmi ia copilul?
Aceasta este una dintre cele mai frecvente temeri întâlnite înaintea unui divorț.
Faptul că unul dintre părinți are un salariu mai mare sau o situație materială mai bună nu înseamnă automat că locuința copilului va fi stabilită la acesta.
Interesul superior al copilului nu se reduce la o simplă comparație între veniturile părinților.
Mai mult, ambii părinți au obligația de a contribui la creșterea copilului.
Potrivit art. 402 Cod civil, instanța stabilește contribuția fiecărui părinte la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a copiilor.
Prin urmare, părintele care câștigă mai puțin nu pierde automat copilul din acest motiv.
Poate instanța să acorde autoritatea părintească numai unuia dintre părinți?
Da, însă aceasta reprezintă o excepție de la regula autorității părintești comune.
Potrivit art. 398 Cod civil, dacă există motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului, instanța poate hotărî ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinți.
De asemenea, art. 36 alin. (7) din Legea nr. 272/2004 prevede o serie de situații care pot constitui motive întemeiate pentru exercitarea autorității părintești de către un singur părinte.
Printre acestea se pot regăsi, în condițiile legii, violența față de copil sau față de celălalt părinte, alcoolismul, boala psihică, dependența de droguri, încălcarea gravă sau repetată a autorității părintești a celuilalt părinte, înstrăinarea părintească, imposibilitatea obiectivă a părinților de a colabora pentru luarea în comun a deciziilor privitoare la copil, precum și alte situații care pot reprezenta un risc pentru minor.
Prin urmare, autoritatea părintească exclusivă nu se obține doar pentru că unul dintre soți o solicită. Trebuie să existe motive întemeiate, iar instanța va analiza situația prin raportare la interesul copilului.
Ce se întâmplă cu deciziile importante privind copilul după divorț?
Atunci când autoritatea părintească este exercitată în comun, părinții continuă să aibă responsabilități comune față de copil chiar dacă nu mai locuiesc împreună.
Potrivit art. 36 din Legea nr. 272/2004, deciziile importante privind copilul se iau, ca regulă, cu acordul ambilor părinți, în condițiile prevăzute de lege.
Acestea pot privi, de exemplu, educația copilului, anumite tratamente medicale, reședința acestuia sau alte aspecte importante ale vieții minorului.
Prin urmare, stabilirea locuinței copilului la unul dintre părinți nu înseamnă automat că celălalt părinte dispare din viața juridică a copilului.
Dacă locuința copilului este stabilită la celălalt părinte, îmi pierd copilul?
Nu.
Trebuie făcută diferența dintre locuința copilului și dreptul de a menține relații personale cu acesta.
Potrivit art. 401 Cod civil, părintele separat de copil are dreptul de a avea legături personale cu acesta.
Dacă părinții nu se înțeleg asupra modalității în care vor fi exercitate aceste legături, instanța poate stabili un program concret.
Acesta poate cuprinde, în funcție de situația copilului, weekenduri, perioade din vacanțe, sărbători, găzduirea copilului, întâlniri și comunicarea telefonică sau online.
Așadar, stabilirea locuinței minorului la mamă sau la tată nu echivalează cu pierderea copilului de către celălalt părinte.
Soțul mă amenință că îmi ia copilul. Ce pot face înainte de divorț?
Dacă anticipați un divorț conflictual și celălalt soț amenință deja că „vă va lua copilul”, este recomandabil ca situația juridică să fie analizată înainte de introducerea cererii de divorț.
Este util să fie clarificate, printre altele:
- situația actuală a copilului;
- cu cine locuiește efectiv minorul;
- modul în care fiecare părinte s-a implicat în creșterea și educarea acestuia;
- existența unor eventuale probleme privind exercitarea autorității părintești;
- existența unor amenințări, acte de violență sau alte comportamente relevante;
- probele care pot fi folosite în eventualitatea unui litigiu.
Dacă amenințările sunt formulate prin mesaje sau alte comunicări scrise, acestea pot prezenta relevanță și este prudent să fie păstrate.
Relevanța juridică a fiecărei probe trebuie însă analizată în funcție de situația concretă.
Ce se întâmplă dacă există violență sau un pericol pentru copil?
Situația este diferită atunci când amenințările sunt însoțite de violență domestică, agresiuni, amenințări serioase sau existența unui risc concret pentru copil.
În asemenea cazuri, problema nu mai trebuie privită exclusiv ca un simplu conflict între soți privind divorțul.
În funcție de circumstanțe, pot deveni necesare măsuri juridice urgente pentru protejarea părintelui și/sau a copilului.
Tocmai de aceea, este important ca o asemenea situație să fie analizată individual, cât mai repede, pentru a determina procedura juridică adecvată.
Copilul poate fi separat pur și simplu de unul dintre părinți?
Nu prin simpla voință a celuilalt părinte.
Legea nr. 272/2004 consacră principiul potrivit căruia copilul nu poate fi separat de părinții săi sau de unul dintre aceștia împotriva voinței lor decât în cazurile expres prevăzute de lege și atunci când acest lucru este impus de interesul superior al copilului.
În același timp, ambii părinți sunt responsabili pentru creșterea copilului și trebuie să își exercite drepturile și obligațiile părintești în interesul acestuia.
Conflictul dintre soți nu trebuie transformat într-un conflict între copil și unul dintre părinții săi.
Divorț cu copii minori în Târgu Mureș – când este util să consultați un avocat?
Dacă vă gândiți la divorț, iar soțul sau soția amenință că „vă va lua copilul”, este util să cunoașteți situația juridică înainte de începerea procesului.
Într-un divorț cu copii minori pot trebui soluționate mai multe aspecte importante:
- exercitarea autorității părintești;
- stabilirea locuinței copilului;
- stabilirea programului de legături personale;
- pensia de întreținere;
- contribuția fiecărui părinte la creșterea și educarea minorului.
Dacă vă aflați în Târgu Mureș sau județul Mureș și vă confruntați cu un divorț în care există neînțelegeri privind copilul, puteți solicita o consultație juridică pentru analizarea situației concrete, a probelor disponibile și a demersurilor care pot fi formulate în fața instanței.
Cabinet de avocat Diana Florea– Târgu Mureș
Dreptul familiei | Divorț cu minori | Autoritate părintească | Locuința minorului | Program de legături personale
Prezentul articol are caracter general și informativ și nu reprezintă consultanță juridică individualizată.